Argatroban

Actiune terapeutica: Anticoagulant, inhibitor trombinic
Categorie de risc pentru sarcina: B
Denumire comerciala: Argatroban

MOD DE ACTIUNE

Un inhibitor direct al trombinei, sintetic, derivat din L-arginină. Inhibă atât trombina liberă cât şi cea de la nivelul cheagului. Are efect minor / insgnifiant asupra tripsinei, factorului Xa, plasminei şi asupra kalikreinei. Nu interacţionează cu anticorpii induşi de heparină. Se distribuie în special în lichidul extracelular. Nivelele pe platou apar prin perfuzie IV, la 1-3 h şi se menţin până la oprirea perfuzării. Metabolizat în ficat. T ˝ terminal: 39-51 min. Excretat în fecale, în principal prin excreţie biliară.

INDICATII

Profilaxia sau tratamentul trombozelor în tormbocitopenia indusă de heparină. Anticoagulant la pacienţii cu, sau cu risc de trombocitopenie indusă de heparină ce suferă intervenţii coronariene percutane.

CONTRAINDICATII

În hemoragiile majore, hipersensibilitatea la medicament sau orice alt component al produsului. Folosirea concomitentă a heparinei. Lactaţia.

PRECAUTII

Folosiţi cu precauţie în bolile hepatice, în bolile sau situaţiile ce cresc riscul hemoragiilor, inclusiv hipertensiune severă, imediat după puncţia rahidiană, anestezie spinală, intervenţii chirurgicale, boli de coagulare dobândite sau congenitale, leziuni GI (ulceraţii).Argatroban este o soluţie transparentă, incoloră sau glben pal şi puţin vâscoasă. Aruncaţi fiola de argatroban dacă aceasta este tulbure sau dacă se observă un precipitat.Întrerupeţi terapia cu orice anticoagulant înainte de a administra argatroban. Dacă argatroban este administrat după terapia cu heparină, între cele două medicamente trebuie lăsată o perioadă de timp necesară revenirii APTT-ului la normal. Pentru a pregăti perfuzia IV diluaţi medicamentul în soluţie de 0,9% NaCl, soluţie dextroză 5%, astfel încât concentraţia să finală să fie 1 mg/mL. Diluaţi astfel fiecare flacon de 2,5 mL de 100 de ori amestecând cu 250 mL de diluent. Amestecaţi soluţia reconstituită prin rasturnarea repetată a pungii de perfuzie timp de 1 min. După preparare soluţia poate fi tulbure datorită microprecipitatelor formate. Acestea se dizolvă imediat după agitare. Dacă este preparată corect, pH-ul soluţiei ar trebui să fie între 3,2 şi 7,5.Folosirea argtrobanului şi warfarinei cauzează prelungirea INR mai mult decât ar avea efect warfarina singură. Monitorizaţi INR zilnic dacă se administrează argatroban şi warfarină simultan. În mod normal, în cazul dozelor de 2 μg/kg/min sau mai puţin de argatroban, acestea pot fi întrerupte dacă INR creşte peste 4 în terapia combinată. Dacă argatroban se întrerupe, se va măsura din nou INR după 4-6 ore. Dacă INR este sub valorile normale reîncepeţi terapia şi repetaţi procedurile amintite zilnic până când se ating nivele terapeutice ale warfarinei în monoterapie.Pentru doze de argatroban mai mari de 2 μg/kg/min, relatia dintre INR din terapia doar cu warfarină şi INR din terapia combinată, este mai puţin predictibilă. De aceea reduceţi temporar doza de argatroban la 2 μg/kg/min. Repetaţi INR la argatroban şi warfarină la 4-6 h după reducerea dozei de argatroban şi urmaţi indicaţiile de mai sus pentru a administra argatroban în doze mai 2 μg/kg/min sau mai puţin.Soluţiile preparate sunt stabile la temperaturi între 15-30°C timp de 24 h la lumina camerei. Soluţiile sunt stabile până la 48 de ore la 2-8°C la întuneric. Nu expuneţi soluţia direct în lumina soarelui.Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost determinate la copiii sub 18 ani.

EFECTE ADVERSE

Hemoragii: hemoragii majore iclusiv GI, GU / hematurie, H&H scăzute, hemoragie multisistemică şi CID, a porţiunii de membru ramasă după amputare, hemoragie intracraniană, hemoragie retroperitoneala. Hemoargii minore: inclusiv GI şi GU / hematurie, pelvine, hemoptizie, bronşice. Hemoragii intracraniene la pacienţii cu IM acut în tratament cu argatoban şi streptokinază. Alergice: reacţii ale cailor aeriene, rash, erupţii buloase, vasodilataţie. GI: diaree, G&V, BRGE, hemoragie GI. CV: hipotensiune, stop cardiac, TV, IM, tromboză coronariană, ischemie miocardiacă, ocluzie coronară, tromboză arterială, tulburări vasculare / cerebrovasculare, bradicardie, fibrilaţie atriala. Respiratorii: dispnee, pneumonie, edem pulmonar. GU: infecţii urinare, disfuncţie renală. Diverse: febră, durere, infecţii, cefalee, sepsis.

DOZAJ - MOD DE ADMINISTRARE

• perfuzie IVTrombocitopenie indusă de heparină (HIT) sau trombocitopenie indusă de heparină şi sindromul trombozei (HITTS)Adulţi, iniţial, fără disfuncţii hepatice: 2 μg/kg/min în perfuzie IV continuă. După doza iniţială, ajustati doza, fără să depaşiţi 10 μg/kg/min, până când APTT se menţine crescut de 1,5-3 ori peste valorile normale, fără a depaşi 100 sec.Intervenţie coronariana percutană la pacienţii cu HIT / HITTS:Adulţi, iniţial: începeti o perfuzare continuă la o rată de 25 μg/kg şi un bolus de 350 μg/kg administrate printr-o linie venoasă de diametru mare timp de 3-5 min. Verificaţi timpul de coagulare (TC) la 5-10 min după injecţia în bolus. Dacă TC este peste 300 sec se poate realiza intervenţia. Dacă TC este sub 300 sec administraţi un al doilea bolus IV de 150 μg/min, creşteţi rata perfuzarii la 30 μg/kg/min, şi verificaţi TC după 5-10 min. Dacă TC depăşeşte 450 sec, scădeţi rata perfuzarii la 15 μg/kg/min şi verificaţi TC după 5-10 min. Dacă TC are valori între 300-450 sec menţineţi rata perfuzării pe durata intervenţiei. În eventualitatea disecţiei, necesităţii închiderii rapide, formarea de trombi în timpul procedurii sau inabilitatea de a menţine TC peste 300 sec, administraţi doze adiţionale bolus de 150 μg/kg şi creşteţi doza de perfuzie la 40 μg/kg/min. Verificaţi TC după fiecare bolus sau modificări ale ratei de perfuzare.La cei cu disfuncţii hepatice (în toate utilizările)Adulţi, iniţial, disfuncţie hepatică moderată: 0,5 μg/kg/min, bazat pe o scădere de aproximativ 4 ori a clearence-ului argatobanului în comparatie cu funcţia hepatică normală.

OBSERVATII PENTRU PACIENT - FAMILIE

• Anunţaţi orice zonă unde apar scurgeri sau hemoragii anormale şi pătarea bandajelor sau a patului.• Sfătuiţi membrii familiei să înveţe tehnici de RCP

EVALUAREA SI CONTROLUL TERAPIEI

Opriţi terapia cu heparină. Monitorizaţi greutatea, INR, TP/PTT, HLG, şi testele funcţionale hepatice. Reduceţi dozele în disfuncţiile hepatice. Observaţi tulburările de coagulare / locurile de sengerare. Observaţi atent dacă apar hemoragii anormale sau efecte adverse. Efectuaţi evaluări vasculare de rutină.• Testele de laborator administrarea concomitentă de argatroban şi warfarină produce un efect combinat asupra masurărilor de laborator ale INR. Totuşi, terapia în asociatie nu are nici un efect asupra activitătii factorului Xa dependent de vitamina K, în comparatie cu monoterapia cu warfarină.

SUPRADOZAREA

Simptome: hemoragii majore / minore. Tratament: reduceţi perfuzarea de argatroban sau întrerupeţi terapia. Parametrii de coagulare de obicei revin la normal după 2-4 h de la oprirea tratamentului. Acest timp se poate prelungi la bolnavii hepatici. Nu este disponibil un antidot spcific. Tratamentul se face simptomatic şi suportiv.

INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE

Folosirea concomitentă de medicamente antiplachtare, trombolitice, şi anticoagulante creşte riscul hemoragiilor (prelungirea TP şi INR).